Excesul ponderal și obezitatea la copii și adolescenți

Acasă » Resurse părinți și profesori » Excesul ponderal și obezitatea la copii și adolescenți

Obezitatea este definită ca o boală cronică, complexă, multifactorială și recurentă, caracterizată prin acumularea anormală și/sau excesivă de țesut adipos, care afectează sau poate afecta sănătatea ([1]).

În viziunea Societății Europene de Studiu a Obezității (EASO), obezitatea trebuie înțeleasă ca o boală bazată pe excesul de adipozitate (adiposity-based chronic disease), în care nu contează doar cantitatea de grăsime corporală, ci și distribuția și funcția țesutului adipos, precum și impactul asupra organelor și funcționării organismului.

Obezitatea poate apărea ca urmare a interacțiunii complexe dintre factori biologici, comportamentali și de mediu. Totuși, în majoritatea situațiilor, alimentația dezechilibrată și stilul de viață sedentar reprezintă principalii factori care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.

Definiția excesului ponderal și a obezității în populația pediatrică

Indicele de masă corporală (IMC) reprezintă metoda standard utilizată pe scară largă pentru evaluarea excesului ponderal și a obezității la copiii cu vârsta de peste doi ani ([2], [3],[4]). IMC se calculează prin împărțirea greutății corporale (în kilograme) la pătratul înălțimii (în metri). Alte metode de evaluare a obezității pediatrice sunt raportul greutate-înălțime (util mai ales la copiii sub doi ani, pentru care distribuția valorilor IMC nu este suficient standardizată), indicatorii distribuției regionale a țesutului adipos (de exemplu circumferința taliei sau raportul talie-șold) și standardele de creștere elaborate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Deoarece copiii cresc simultan în înălțime și greutate, valorile de referință ale IMC variază în funcție de vârstă și sex. În anul 2000, National Center for Health Statistics (NCHS) și Centers for Disease Control and Prevention (CDC) au publicat curbele de referință pentru IMC la copiii cu vârste între 2 și 20 de an ([5]). Percentilele IMC pot fi determinate și cu ajutorul calculatoarelor specifice pentru fete și băieți. Pe măsură ce adolescenții se apropie de vârsta adultă, pragurile utilizate pentru definirea supraponderii și obezității — percentilele 85 și 95 ale IMC — corespund aproximativ valorilor de 25 kg/m² și, respectiv, 30 kg/m², aceleași limite folosite pentru clasificarea excesului ponderal la adulți ([6]).

Excesul ponderal și obezitatea la copii și adolescenți reprezintă în prezent o provocare majoră pentru sănătatea publică la nivel mondial. În special în țările și regiunile cu resurse economice ridicate, prevalența supraponderii și obezității infantile a crescut semnificativ, atingând niveluri îngrijorătoare. Estimările privind prevalența arată diferențe importante între țări și regiuni, însă tendința generală este una constant crescătoare ([7],[8],[9],[10]).

Conform raportului Global Burden of Disease Obesity Collaborators, prevalența globală a obezității infantile în anul 2015 a fost de aproximativ 5,0%, ceea ce însemna 107,7 milioane de copii afectați la nivel mondial ([11]).

Datele furnizate de World Obesity Federation arată că această evoluție ascendentă nu a fost încă stopată, estimându-se că numărul copiilor și adolescenților cu vârste între 5 și 19 ani care trăiesc cu obezitate va ajunge la 158 de milioane în 2020, 206 milioane în 2025 și 254 de milioane în 2030 ([12]).

La nivel global, estimările Organizației Mondiale a Sănătății arată că, în anul 2024, peste 35 de milioane de copii cu vârsta sub 5 ani erau supraponderali, evidențiind debutul precoce al excesului ponderal încă din primii ani de viață ([13]).

În analiza sistematică și meta-analiza „Global Prevalence of Overweight and Obesity in Children and Adolescents”, realizată cu scopul de a estima prevalența globală a excesului ponderal și obezității la copii și adolescenți în perioada 2000–2023, precum și de a evalua factorii de risc și comorbiditățile asociate, au fost incluse 2033 de studii provenind din 154 de țări sau regiuni, însumând un total de 45.890.555 participanți ([14]). Rezultatele au arătat o prevalență globală a obezității de 8,5% (IC 95%: 8,2–8,8) (Zhang X, 2024). În același studiu, prevalența estimată a supraponderii a fost de 14,8% (IC 95%: 14,5–15,1) la copii, respectiv de 22,2% (IC 95%: 21,6–22,8) la adolescenți (Zhang X, 2024). Comparativ cu intervalul 2000–2011, în perioada 2012–2023 s-a observat o creștere de aproximativ 1,5 ori a prevalenței obezității (Zhang X, 2024). Ratele obezității au variat semnificativ atunci când au fost analizate în funcție de 11 factori de risc evaluați (Zhang X, 2024). De asemenea, copiii și adolescenții cu obezitate au prezentat un risc crescut de depresie și hipertensiune arterială (Zhang X, 2024).

Excesul ponderal la copii și adolescenți a fost asociat cu o combinație de factori biologici, comportamentali, de mediu și socioculturali, care necesită atenția și implicarea activă a medicilor de asistență primară, a clinicienilor, a autorităților din domeniul sănătății și a societății în ansamblu (Zhang X, 2024).

În același timp, impactul epidemiologic al obezității infantile devine tot mai evident prin creșterea costurilor asociate, afectând atât indivizii, cât și sistemele de sănătate și resursele societale.

O problemă majoră asociată obezității pediatrice este reprezentată de persistența acesteia la vârsta adultă și riscul a dezvolta mai devreme boli netransmisibile, precum diabetul zaharat și bolile cardiovasculare. Deși evoluția statusului ponderal este variabilă, la unii copii excesul ponderal sau obezitatea pot persista și în perioada adultă. Probabilitatea menținerii excesului ponderal este influențată de vârsta la debut ([15][16][17]), obezitatea parentală ([18],[19]), severitatea obezității ([20]) și traiectoria indicelui de masă corporală în copilărie ([21]). Aceste observații subliniază importanța intervențiilor precoce pentru prevenția și managementul obezității.

Obezitatea „servește drept sol pentru dezvoltarea altor boli”. Obezitatea este asociată cu un număr foarte mare de complicații multisistemice — estimat la peste 200 de afecțiuni și comorbidități descrise în literatura de specialitate — care contribuie semnificativ la deteriorarea calității vieții și la reducerea speranței de viață ([22],[23]). Obezitatea la copii și adolescenți se asociază cu efecte imediate asupra sănătății, dar și cu implicații pe termen lung. Printre complicațiile frecvent asociate sunt citate diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, steatoza hepatică, afecțiunile cardiovasculare. Riscul cardiovascular la copii este evaluat pe baza mai multor factori de risc, inclusiv gradul excesului ponderal, profilul lipidic, valorile tensiunii arteriale și prezența altor comorbidități. Înțelegerea acestei stratificări a riscului permite o evaluare mai corectă și orientează managementul adecvat al factorilor de risc cardiovascular. Pe termen lung, acești copii au un risc mai mare de a dezvolta infarct miocardic, insuficiență cardiacă, fibrilație atrială, accidentul vascular cerebral, apneea obstructivă în somn, osteoartrita, tulburările psihice și anumite tipuri de cancer. Pentru majoritatea bolilor netransmisibile asociate obezității, riscurile depind parțial de vârsta de debut și de durata expunerii la obezitate.

În anul 2021, un indice de masă corporală (IMC) peste nivelul optim a fost responsabil de un număr estimat de 3,7 milioane de decese cauzate de boli netransmisibile, precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat, neoplaziile, afecțiunile neurologice, bolile respiratorii cronice și bolile digestive ([24]).

Sănătatea cardiovasculară

Riscul hipertensiunii arteriale (HTA) este semnificativ mai mare la copiii și adolescenții cu exces ponderal și obezitate, crescând progresiv odată cu severitatea excesului ponderal ([25], [26]). La copiii și adolescenții cu obezitate moderată și severă, prevalența hipertensiunii arteriale a fost de 3,8%, respectiv 9,2%, comparativ cu 0,9% la cei cu greutate normală ([27]). Creșterea indicelui de masă corporală s-a asociat semnificativ cu creșterea percentilelor tensiunii arteriale la copii și adolescenți, riscul de apariție a hipertensiunii fiind legat de prezența și persistența obezității ([28]). Copiii cu obezitate cu vârste între 3 și 11 ani au prezentat un risc de aproximativ două ori mai mare de a dezvolta hipertensiune comparativ cu cei normoponderali, iar obezitatea severă s-a asociat cu un risc de peste patru ori mai mare (Parker ED, 2026).

Utilizarea monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale (ABPM) arată că prevalența valorilor hipertensive la copiii cu obezitate poate ajunge până la aproximativ 50% ([29]). În contrast, evaluarea tensiunii arteriale realizată exclusiv în cabinetul medical tinde să identifice un număr semnificativ mai mic de cazuri, sugerând o posibilă subdiagnosticare atunci când se utilizează doar măsurătorile ocazionale ([30]).

În plus, IMC crescut în copilărie și adolescență este asociat semnificativ cu un risc mai mare de boală coronariană, factori de risc cardiometabolici și mortalitate cardiovasculară la vârsta adultă. Prezența simultană a mai multor factori de risc (sedentarism, exces ponderal, dislipidemie, HTA) încă din copilărie accelerează procesul aterosclerotic și crește substanțial probabilitatea evenimentelor cardiovasculare majore ulterior în viață ([31],[32],[33]).

În Statele Unite și Canada, se estimează că aproximativ 1 din 10 adolescenți îndeplinește criteriile pentru sindrom metabolic, pe baza unor definiții adaptate din cele utilizate la adulți ([34],[35]).

Dislipidemia este frecvent întâlnită la copiii și adolescenții cu suprapondere și obezitate, afectând între 15% și 50% dintre aceștia, în funcție de valorile-prag utilizate ([36],[37],[38]). Este întâlnită mai ales la cei cu distribuție centrală adipozității și dacă grosimea pliului cutanat tricipital depășește ≥ percentila 85 ([39]).

În prezența factorilor de risc amintiți, obezitatea pediatrică este asociată cu markeri subclinici ai aterosclerozei — disfuncție endotelială, îngroșarea intimă-media carotidiană, rigiditate arterială crescută și apariția precoce a leziunilor aterosclerotice la nivelul aortei și arterelor coronare ([40],[41]). Semnificativ este că îngroșarea intimă-media persistă chiar și după normalizarea greutății la vârsta adultă, confirmând că procesele aterosclerotice se instalează devreme și pot lăsa amprente ireversibile ([42]).

Diabetul zaharat

Obezitatea în copilărie și adolescență reprezintă principalul factor de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2 la vârste tinere ([43]). Excesul de țesut adipos determină rezistență la insulină, mecanism central în apariția hiperglicemiei și a disfuncției progresive a celulelor β pancreatice ([44]). Creșterea prevalenței obezității infantile a fost însoțită de o creștere semnificativă a incidenței diabetului tip 2 la adolescenți ([45]). În plus, debutul precoce al bolii este asociat cu o evoluție mai agresivă și cu apariția timpurie a complicațiilor cardiovasculare și microvasculare comparativ cu diabetul zahart tip 2 cu debut la vârsta adultă ([46],[47]).

Excesul de țesut adipos în copilărie influențează procesul de creștere și pubertate. Copiii cu obezitate tind să fie mai înalți în perioada prepubertară, având viteză de creștere și maturare osoasă accelerate ([48],[49]). Totuși, această maturare scheletică avansată este urmată de un puseu pubertar mai redus, astfel încât înălțimea finală este, de regulă, apropiată de potențialul genetic ([50],[51]).

Adolescentele cu obezitate au un risc mai mare de hiperandrogenism și de apariție precoce a sindromului ovarelor polichistice (SOPC)([52]). În populația generală, peste 7% dintre femeile de vârstă reproductivă sunt afectate de SOPC, iar probabilitatea crește odată cu severitatea obezității ([53]).

Diverse tipuri de cancer

Excesul de țesut adipos este asociat cu instalarea unui status inflamator cronic, hiperinsulinemie compensatorie și dezechilibre endocrine caracterizate prin creșterea nivelurilor circulante de estrogeni, mecanisme patogenice implicate în inițierea, promovarea și progresia mai multor tipuri de neoplazii ([54],[55]).

Literatura științifică susține o asociere puternică între obezitate și diferite forme de cancer (cancer de sân, cancer colo-rectal, limfom Hodgkin, leucemie) , iar datele raportate de Centers for Disease Control and Prevention indică faptul că supraponderea și obezitatea cresc riscul pentru 13 tipuri diferite de cancer ([56],[57], [58],[59]).

Sănătatea mintală

Obezitatea pediatrică se asociază frecvent cu un spectru larg de manifestări psihologice — depresie, anxietate și stimă de sine scăzută —, cele două condiții acociind mecanisme biologice și psihosociale comune ([60],[61]). Factorii psihosociali — precum stresul matern, disfuncționalitatea familială și practicile parentale deficitare — contribuie deopotrivă la instalarea obezității și la amplificarea vulnerabilității emoționale ([62]), ceea ce subliniază necesitatea unei abordări clinice integrate, în care prezența uneia dintre condiții să impună evaluarea sistematică a celeilalte ([63]).

Excesul ponderal în copilărie depășește sfera strict cardio-metabolică, asociind și consecințe psihologice cu relevanță clinică. Copiii și adolescenții cu obezitate prezintă un risc cu aproximativ 32–34% mai mare de depresie comparativ cu cei normoponderali ([64],[65]) risc care crește proporțional cu severitatea obezității ([66]). Relația dintre cele două entități este, în special în adolescență, de natură bidirecțională — obezitatea predispune la depresie, iar depresia favorizează, la rândul său, creșterea ponderală —, cu o vulnerabilitate mai pronunțată în rândul fetelor ([67],[68]).

Tratamentul multidisciplinar al obezității pediatrice s-a dovedit benefic nu doar din perspectivă metabolică, ci și psihologică, contribuind la reducerea simptomelor depresive și anxioase ([69]) — o constatare care întărește importanța prevenției și a intervențiilor precoce.

Obiectivele managementului ponderal la copii și adolescenți nu ar trebui să vizeze o țintă strictă de scădere în greutate, ci adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase și creșterea nivelului de activitate fizică ([70]). Deoarece greutatea corporală se modifică odată cu procesul de creștere, menținerea greutății sau încetinirea creșterii ponderale poate reprezenta un obiectiv adecvat, mai ales la copiii aflați în dezvoltare. Ritmul modificării ponderale trebuie individualizat în funcție de vârstă și severitatea obezității, fiind preferată o scădere graduală și sigură, asociată cu îmbunătățirea stării de sănătate și a imaginii corporale. Pe parcursul consilierii este importantă monitorizarea riscului unor comportamente alimentare nesănătoase și promovarea unei relații echilibrate cu alimentația.

Cum poate fi inversată tendința obezității infantile

Prevenția și tratamentul supraponderii și obezității la copii ar trebui începută acasă și în cadrul asistenței medicale primare – spații în care se fomează , se consolidează și unde se pot remodela comportamente alimentare și stilul de viată. Intervențiile se concentrează pe corectareadezechilibrului care favorizează un aport energetic excesiv și un consum energetic insuficient ([71],[72]).

Consilierea managementului greutății la copil trebuie realizată într-o abordare empatică și colaborativă, orientată către modificări comportamentale durabile și care să implice activ întreaga familie. Discuțiile este recomandat să evite orice formulară de învinovățire, accentul fiind plasat pe menținerea sănătății și a funcționalității organismului, mai degrabă decât pe aspectul fizic sau atingerea unei greutăți considerate ideale ([73]). Utilizarea unui limbaj neutru și sensibil reduce riscul stigmatizării și favorizează dezvoltarea unei relații terapeutice bazate pe încredere și cooperare (UpToDate). Strategiile de consiliere trebuie adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, promovând treptat obiceiuri alimentare echilibrate și un stil de viață activ într-un cadru familial suportiv (UpToDate).

Ghidarea copiilor cu obezitate către o greutate mai sănătoasă începe cu modificări ale stilului de viață. Principalele obiective vizează:

Alimentație mai sănătoasă: creșterea consumului de fructe, legume și cereale integrale și reducerea alimentelor bogate în grăsimi saturate și acizi grași trans, reducerea consumului alimentelor ultraprocesate sau a băuturilor cu conținut de zahăr.

Mai multă mișcare: copiii activi fizic au, de regulă, un procent mai mic de grăsime corporală. Copiii cu vârste între 6 și 17 ani au nevoie de cel puțin 60 de minute de activitate fizică zilnic, de intensitate moderată până la viguroasă, subliniind importanța includerii unor tipuri variate de exercițiu, cu efecte complementare asupra organismului în creștere. Copiii între 3 și 5 ani ar trebui să fie activi pe parcursul întregii zile. Promovarea activității fizice reprezintă un element central în prevenția și managementul excesului ponderal la copii și adolescenți ([74]). Evaluarea clinică trebuie să includă atât activitățile structurate, cât și jocul activ nestructurat, timpul petrecut în aer liber și activitățile cotidiene care implică mișcare. Exercițiile aerobice, precum mersul rapid, alergarea, înotul, ciclismul sau dansul, contribuie la optimizarea funcției cardiovasculare și respiratorii, la creșterea capacității funcționale și la îmbunătățirea profilului metabolic. Practicarea regulată a acestora este asociată cu reducerea riscului de obezitate infantilă, îmbunătățirea sensibilității la insulină și menținerea unui echilibru energetic adecvat.

Activitățile orientate spre dezvoltarea forței musculare — inclusiv cățăratul, exercițiile cu greutatea corporală sau gimnastica — favorizează dezvoltarea masei musculare, coordonarea neuromotorie și stabilitatea posturală. Aceste adaptări sunt esențiale pentru prevenirea sedentarismului și pentru susținerea performanței funcționale în activitățile zilnice.

În paralel, exercițiile cu impact mecanic asupra scheletului, precum săriturile sau sporturile care implică schimbări rapide de direcție, stimulează osteogeneza și acumularea masei osoase. Copilăria și adolescența reprezintă perioade critice pentru atingerea vârfului de masă osoasă, ceea ce conferă activității fizice un rol important în prevenția osteoporozei și a fragilității osoase la vârsta adultă.

Prin urmare, abordarea integrată a activității fizice în copilărie, care combină componentele aerobice, musculare și osteogene, constituie o strategie fundamentală de prevenție primară a bolilor cronice netransmisibile. Implementarea acestor recomandări trebuie realizată într-un cadru sigur, adaptat vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului, cu utilizarea echipamentului de protecție atunci când este necesar.

Implicarea familiei și consilierea comportamentală – Intervențiile eficiente vizează integrarea activității fizice în rutina familială, părinții având un rol esențial ca modele comportamentale (Hampl SE, 2023). Încurajarea alegerii autonome a activităților, adaptarea progresivă a intensității efortului și oferirea unor opțiuni variate — individuale sau de echipă — cresc aderența pe termen lung. Identificarea barierelor practice, precum accesul limitat sau costurile, permite individualizarea recomandărilor și crește eficiența intervenției ([75]).

Comportamentele sedentare și timpul recreațional de ecran – Reducerea comportamentelor sedentare constituie o componentă esențială a intervențiilor asupra stilului de viață. Timpul recreațional petrecut în fața ecranelor este asociat cu scăderea nivelului de activitate fizică și cu un risc crescut de exces ponderal, motiv pentru care ghidurile recomandă limitarea acestuia la maximum o oră pe zi după vârsta de doi ani și evitarea expunerii la ecrane la copiii mai mici.

Reguli familiale privind utilizarea mediilor digitale

Stabilirea unor reguli clare la nivelul familiei — precum evitarea ecranelor în timpul meselor, eliminarea dispozitivelor din dormitor și limitarea utilizării nocturne a smartphone-urilor — contribuie la reducerea sedentarismului și la îmbunătățirea comportamentelor de somn. Implicarea copiilor și adolescenților în stabilirea acestor reguli favorizează responsabilizarea și respectarea lor pe termen lung.

Timpul de ecran educațional

Deși utilizarea dispozitivelor digitale în scop educațional nu este strict limitată, se recomandă monitorizarea atentă a duratei și menținerea unui echilibru între activitățile cognitive sedentare și mișcarea zilnică. Separarea clară între utilizarea educațională și cea recreațională ajută familiile să mențină un stil de viață activ și sănătos.

Somn adecvat: lipsa somnului este asociată cu creșterea în greutate. Stabilirea unei rutine de somn poate avea efecte benefice asupra sănătății.

În situația în care intervențiile bazate pe modificarea stilului de viață nu produc rezultatele așteptate, este recomandată reevaluarea medicală și discutarea altor opțiuni terapeutice, inclusiv a tratamentului farmacologic destinat managementului obezității, atunci când acesta este indicat conform ghidurilor.

Totodată, comunicarea cu copilul trebuie să fie deschisă, empatică și adaptată vârstei. Este esențial ca discuția despre obezitate să fie centrată pe sănătate și stare de bine, nu pe vinovăție sau pe stigmatizare. Accentul nu ar trebui pus exclusiv pe valoarea numerică a greutății, ci pe comportamentele sănătoase și pe beneficiile lor funcționale.

Abordarea recomandată este una orientată spre sănătate: explicarea modului în care schimbările adoptate pot contribui la creșterea nivelului de energie, la îmbunătățirea somnului și la menținerea unei stări generale mai bune, cu impact pozitiv atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Concluzii

Limitarea epidemiei de obezitate infantilă necesită un angajament politic susținut și colaborarea unui număr mare de actori din sectorul public și privat.

Guvernele, partenerii internaționali, societatea civilă, organizațiile neguvernamentale și sectorul privat au un rol esențial în crearea unor medii favorabile sănătății și în asigurarea faptului că opțiunile alimentare mai sănătoase pentru copii și adolescenți sunt accesibile din punct de vedere financiar și ușor de obținut. În acest context, obiectivul Organizației Mondiale a Sănătății este de a mobiliza acești parteneri și de a-i implica în implementarea „Strategiei globale privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea”.

OMS sprijină definirea, implementarea, monitorizarea și coordonarea acțiunilor necesare. O abordare multisectorială este esențială pentru obținerea unui progres durabil. Excesul ponderal, obezitatea și complicațiile asociate, sunt în mare măsură prevenibile. Prin urmare, prevenția obezității infantile trebuie să reprezinte o prioritate majoră în politicile de sănătate publică.

____

[1] Frühbeck G, Busetto L, Dicker D, Yumuk V, Goossens GH, Hebebrand J, et al. The ABCD of Obesity: An EASO Position Statement on a Diagnostic Term with Clinical and Scientific Implications. Obes Facts. 2019;12(2):131-136. doi:10.1159/000497124

[2] Hampl SE, Hassink SG, Skinner AC, Armstrong SC, Barlow SE, Bolling CF, Avila Edwards KC, Eneli I, Hamre R, Joseph MM, Lunsford D, Mendonca E, Michalsky MP, Mirza N, Ochoa ER, Sharifi M, Staiano AE, Weedn AE, Flinn SK, Lindros J, Okechukwu K. Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Treatment of Children and Adolescents With Obesity. Pediatrics. 2023 Feb 1;151(2):e2022060640. doi: 10.1542/peds.2022-060640. Erratum in: Pediatrics. 2024 Jan 1;153(1):e2023064612. doi: 10.1542/peds.2023-064612. PMID: 36622115.

[3] Styne DM, Arslanian SA, Connor EL, Farooqi IS, Murad MH, Silverstein JH, Yanovski JA. Pediatric Obesity-Assessment, Treatment, and Prevention: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline. J Clin Endocrinol Metab. 2017 Mar 1;102(3):709-757. doi: 10.1210/jc.2016-2573. PMID: 28359099; PMCID: PMC6283429.

[4] Freedman DS, Zemel BS, Dietz WH, Daymont C. Screening Accuracy of BMI for Adiposity Among 8- to 19-Year-Olds. Pediatrics. 2024 Jul 1;154(1):e2024065960. doi: 10.1542/peds.2024-065960. PMID: 38828485; PMCID: PMC11211694.

[5] https://www.cdc.gov/bmi/child-teen-calculator/index.html

[6] Hampl SE, Hassink SG, Skinner AC, Armstrong SC, Barlow SE, Bolling CF, Avila Edwards KC, Eneli I, Hamre R, Joseph MM, Lunsford D, Mendonca E, Michalsky MP, Mirza N, Ochoa ER, Sharifi M, Staiano AE, Weedn AE, Flinn SK, Lindros J, Okechukwu K. Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Treatment of Children and Adolescents With Obesity. Pediatrics. 2023 Feb 1;151(2):e2022060640. doi: 10.1542/peds.2022-060640. Erratum in: Pediatrics. 2024 Jan 1;153(1):e2023064612. doi: 10.1542/peds.2023-064612. PMID: 36622115.

[7] 1.Garrido-Miguel M, Cavero-Redondo I, Álvarez-Bueno C, et al. Prevalence and trends of overweight and obesity in European children from 1999 to 2016: a systematic review and meta-analysis. JAMA Pediatr. 2019;173(10):e192430. doi: 10.1001/jamapediatrics.2019.2430 [DOI] [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar

[8] Hong Y, Ullah R, Wang JB, Fu JF. Trends of obesity and overweight among children and adolescents in China. World J Pediatr. 2023;19(12):1115-1126. doi: 10.1007/s12519-023-00709-7 [DOI] [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

[9] Rivera JÁ, de Cossío TG, Pedraza LS, Aburto TC, Sánchez TG, Martorell R. Childhood and adolescent overweight and obesity in Latin America: a systematic review. Lancet Diabetes Endocrinol. 2014;2(4):321-332. doi: 10.1016/S2213-8587(13)70173-6 [DOI] [PubMed] [Google Scholar]

[10] Hu K, Staiano AE. Trends in obesity prevalence among children and adolescents aged 2 to 19 years in the US from 2011 to 2020. JAMA Pediatr. 2022;176(10):1037-1039. doi: 10.1001/jamapediatrics.2022.2052

[11] Afshin A, Forouzanfar MH, Reitsma MB, et al. ; GBD 2015 Obesity Collaborators . Health effects of overweight and obesity in 195 countries over 25 years. N Engl J Med. 2017;377(1):13-27. doi: 10.1056/NEJMoa1614362 [DOI] [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

[12] World Obesity . Global atlas on childhood obesity. Accessed May 10, 2024. https://www.worldobesity.org/

[13] World Health Organization. Obesity and overweight – Fact sheet. Geneva: WHO; 2025. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/obesity-and-overweight

[14] Zhang X, Liu J, Ni Y, Yi C, Fang Y, Ning Q, Shen B, Zhang K, Liu Y, Yang L, Li K, Liu Y, Huang R, Li Z. Global Prevalence of Overweight and Obesity in Children and Adolescents: A Systematic Review and Meta-Analysis. JAMA Pediatr. 2024 Aug 1;178(8):800-813. doi: 10.1001/jamapediatrics.2024.1576. PMID: 38856986; PMCID: PMC11165417.

[15] Guo SS, Roche AF, Chumlea WC, et al. The predictive value of childhood body mass index values for overweight at age 35 y. Am J Clin Nutr 1994; 59:810.

[16] Power C, Lake JK, Cole TJ. Body mass index and height from childhood to adulthood in the 1958 British born cohort. Am J Clin Nutr 1997; 66:1094.

[17] Parsons TJ, Power C, Logan S, Summerbell CD. Childhood predictors of adult obesity: a systematic review. Int J Obes Relat Metab Disord 1999; 23 Suppl 8:S1

[18] Whitaker RC, Wright JA, Pepe MS, Seidel KD, Dietz WH. Predicting obesity in young adulthood from childhood and parental obesity. N Engl J Med. 1997 Sep 25;337(13):869-73. doi: 10.1056/NEJM199709253371301. PMID: 9302300.

[19] Rudolf M. Predicting babies’ risk of obesity. Arch Dis Child. 2011 Nov;96(11):995-7. doi: 10.1136/adc.2010.197251. Epub 2011 Aug 9. PMID: 21828069.

[20] Power C, Lake JK, Cole TJ. Measurement and long-term health risks of child and adolescent fatness. Int J Obes Relat Metab Disord. 1997 Jul;21(7):507-26. doi: 10.1038/sj.ijo.0800454. PMID: 9226480.

[21] Buscot MJ, Thomson RJ, Juonala M, Sabin MA, Burgner DP, Lehtimäki T, Hutri-Kähönen N, Viikari JSA, Jokinen E, Tossavainen P, Laitinen T, Raitakari OT, Magnussen CG. BMI Trajectories Associated With Resolution of Elevated Youth BMI and Incident Adult Obesity. Pediatrics. 2018 Jan;141(1):e20172003. doi: 10.1542/peds.2017-2003. Epub 2017 Dec 19. PMID: 29259077.

[22] Blüher M. Obesity: global epidemiology and pathogenesis. Nature Reviews Endocrinology. 2019;15:288-298.

[23] Bray GA, Kim KK, Wilding JPH. Obesity: a chronic relapsing progressive disease. Lancet Diabetes & Endocrinology. 2017;5(9):715-723.

[24] GBD 2021 Risk Factor Collaborators. “Global Burden of 88 Risk Factors in 204 Countries and Territories, 1990–2021: a systematic analysis for the Global Burden of Disease study 2021”. Lancet. 2024; 403:2162-2203.).

[25] Friedemann C, Heneghan C, Mahtani K, Thompson M, Perera R, Ward AM. Cardiovascular disease risk in healthy children and its association with body mass index: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2012 Sep 25;345:e4759. doi: 10.1136/bmj.e4759. PMID: 23015032; PMCID: PMC3458230.

[26] Skinner AC, Perrin EM, Moss LA, Skelton JA. Cardiometabolic Risks and Severity of Obesity in Children and Young Adults. N Engl J Med. 2015 Oct;373(14):1307-17. doi: 10.1056/NEJMoa1502821. PMID: 26422721.

[27] Koebnick C, Black MH, Wu J, Martinez MP, Smith N, Kuizon B, Cuan D, Young DR, Lawrence JM, Jacobsen SJ. High blood pressure in overweight and obese youth: implications for screening. J Clin Hypertens (Greenwich). 2013 Nov;15(11):793-805. doi: 10.1111/jch.12199. Epub 2013 Oct 10. PMID: 24119024; PMCID: PMC3849231.

[28] Parker ED, Sinaiko AR, Kharbanda EO, Margolis KL, Daley MF, Trower NK, Sherwood NE, Greenspan LC, Lo JC, Magid DJ, O’Connor PJ. Change in Weight Status and Development of Hypertension. Pediatrics. 2016 Mar;137(3):e20151662. doi: 10.1542/peds.2015-1662. Epub 2016 Feb 19. PMID: 26908707; PMCID: PMC4771125.

[29] Maggio AB, Aggoun Y, Marchand LM, Martin XE, Herrmann F, Beghetti M, Farpour-Lambert NJ. Associations among obesity, blood pressure, and left ventricular mass. J Pediatr. 2008 Apr;152(4):489-93. doi: 10.1016/j.jpeds.2007.10.042. Epub 2007 Dec 21. PMID: 18346502.

[30] Aguilar A, Ostrow V, De Luca F, Suarez E. Elevated ambulatory blood pressure in a multi-ethnic population of obese children and adolescents. J Pediatr. 2010 Jun;156(6):930-935. doi: 10.1016/j.jpeds.2009.12.028. Epub 2010 Mar 10. PMID: 20223475.

[31] Baker JL, Olsen LW, Sørensen TIA. Childhood body-mass index and the risk of coronary heart disease in adulthood. N Engl J Med. 2007;357(23):2329–2337.

[32] Juonala M, Magnussen CG, Berenson GS, Venn A, Burns TL, Sabin MA, et al. Childhood adiposity, adult adiposity, and cardiovascular risk factors. N Engl J Med. 2011;365(20):1876–1885.

[33] Twig G, Yaniv G, Levine H, Leiba A, Goldberger N, Derazne E, et al. Body-mass index in 2.3 million adolescents and cardiovascular death in adulthood. N Engl J Med. 2016;374(25):2430–2440.

[34] Cook S, Weitzman M, Auinger P, Nguyen M, Dietz WH. Prevalence of a metabolic syndrome phenotype in adolescents: findings from the third National Health and Nutrition Examination Survey, 1988-1994. Arch Pediatr Adolesc Med. 2003 Aug;157(8):821-7. doi: 10.1001/archpedi.157.8.821. PMID: 12912790.

[35] Lambert M, Paradis G, O’Loughlin J, Delvin EE, Hanley JA, Levy E. Insulin resistance syndrome in a representative sample of children and adolescents from Quebec, Canada. Int J Obes Relat Metab Disord. 2004 Jul;28(7):833-41. doi: 10.1038/sj.ijo.0802694. PMID: 15170466.

[36] Skinner AC, Perrin EM, Moss LA, Skelton JA. Cardiometabolic Risks and Severity of Obesity in Children and Young Adults. N Engl J Med. 2015 Oct;373(14):1307-17. doi: 10.1056/NEJMoa1502821. PMID: 26422721.

[37] Skinner AC, Staiano AE, Armstrong SC, Barkin SL, Hassink SG, Moore JE, Savage JS, Vilme H, Weedn AE, Liebhart J, Lindros J, Reilly EM. Appraisal of Clinical Care Practices for Child Obesity Treatment. Part II: Comorbidities. Pediatrics. 2023 Feb 1;151(2):e2022060643. doi: 10.1542/peds.2022-060643. PMID: 36622098.

[38] Caprio S, Hyman LD, McCarthy S, Lange R, Bronson M, Tamborlane WV. Fat distribution and cardiovascular risk factors in obese adolescent girls: importance of the intraabdominal fat depot. Am J Clin Nutr. 1996 Jul;64(1):12-7. doi: 10.1093/ajcn/64.1.12. PMID: 8669407.

[39] Williams DP, Going SB, Lohman TG, Harsha DW, Srinivasan SR, Webber LS, Berenson GS. Body fatness and risk for elevated blood pressure, total cholesterol, and serum lipoprotein ratios in children and adolescents. Am J Public Health. 1992 Mar;82(3):358-63. doi: 10.2105/ajph.82.3.358. Erratum in: Am J Public Health 1992 Apr;82(4):527. PMID: 1536350; PMCID: PMC1694353.

[40] Skinner AC, Steiner MJ, Henderson FW, Perrin EM. Multiple markers of inflammation and weight status: cross-sectional analyses throughout childhood. Pediatrics. 2010 Apr;125(4):e801-9. doi: 10.1542/peds.2009-2182. Epub 2010 Mar 1. PMID: 20194272; PMCID: PMC2909480.

[41] Osiniri I, Sitjar C, Soriano-Rodríguez P, Prats-Puig A, Casas-Satre C, Mayol L, de Zegher F, Ibánez L, Bassols J, López-Bermejo A. Carotid intima-media thickness at 7 years of age: relationship to C-reactive protein rather than adiposity. J Pediatr. 2012 Feb;160(2):276-280.e1. doi: 10.1016/j.jpeds.2011.07.020. Epub 2011 Aug 27. PMID: 21875718.

[42] Buscot MJ, Thomson RJ, Juonala M, Sabin MA, Burgner DP, Lehtimäki T, Hutri-Kähönen N, Viikari JSA, Raitakari OT, Magnussen CG. Distinct child-to-adult body mass index trajectories are associated with different levels of adult cardiometabolic risk. Eur Heart J. 2018 Jun 21;39(24):2263-2270. doi: 10.1093/eurheartj/ehy161. PMID: 29635282.

[43] Pulgaron ER, Delamater AM. Obesity and type 2 diabetes in children: epidemiology and treatment. Curr Diab Rep. 2014;14(8):508.

[44] Kelsey MM, Zeitler PS. Insulin resistance of puberty. Curr Diab Rep. 2016;16(7):64.

[45] 3. Mayer-Davis EJ, Lawrence JM, Dabelea D, Divers J, Isom S, Dolan L, et al. Incidence trends of type 1 and type 2 diabetes among youths, 2002–2012. N Engl J Med. 2017;376(15):1419–1429.

[46] TODAY Study Group. Rapid rise in hypertension and nephropathy in youth with type 2 diabetes. Diabetes Care. 2013;36(6):1735–1741.

[47] 5. Dart AB, Martens PJ, Rigatto C, Brownell MD, Dean HJ, Sellers EA. Earlier onset of complications in youth-onset type 2 diabetes. Diabetes Care. 2014;37(2):436–443.

[48] Akaboshi I, Haraguchi Y, Mizumoto Y, Kitano A, Kan H. Taller stature after postnatal rapid weight gain in early infancy predicts overweight status at age 3. Acta Paediatr. 2008;97:1460–4. doi: 10.1111/j.1651-2227.2008.00932.x.

[49] Sopher AB, Jean AM, Zwany SK, Winston DM, Pomeranz CB, Bell JJ, et al. Bone age advancement in prepubertal children with obesity and premature adrenarche: possible potentiating factors. Obesity (Silver Spring) 2011;19:1259–64. doi: 10.1038/oby.2010.305

[50] Stovitz SD, Demerath EW, Hannan PJ, Lytle LA, Himes JH. Growing into obesity: patterns of height growth in those who become normal weight, overweight, or obese as young adults. Am J Hum Biol. 2011;23:635–41. doi: 10.1002/ajhb.21191.

[51] He Q, Karlberg J. BMI in childhood and its association with height gain, timing of puberty, and final height. Pediatr Res. 2001;49:244–51. doi: 10.1203/00006450-200102000-00019.

[52] https://www.uptodate.com/contents/

[53] Christensen SB, Black MH, Smith N, Martinez MM, Jacobsen SJ, Porter AH, Koebnick C. Prevalence of polycystic ovary syndrome in adolescents. Fertil Steril. 2013 Aug;100(2):470-7. doi: 10.1016/j.fertnstert.2013.04.001. Epub 2013 Jun 5. PMID: 23756098; PMCID: PMC3813299.

[54] Lauby-Secretan B, Scoccianti C, Loomis D, Grosse Y, Bianchini F, Straif K. Body fatness and cancer—viewpoint of the IARC Working Group. N Engl J Med. 2016;375(8):794–798.

[55] Kyrgiou M, Kalliala I, Markozannes G, Gunter MJ, Paraskevaidis E, Gabra H, et al. Adiposity and cancer at major anatomical sites: umbrella review of the literature. BMJ. 2017;356:j477.

[56] Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Cancers associated with overweight and obesity. Atlanta (GA): U.S. Department of Health and Human Services; 2022. Available from: https://www.cdc.gov

[57] Aarestrup J, Gamborg M, Cook MB, Sørensen TIA, Baker JL. Childhood body mass index and risk of adult cancer: a prospective cohort study. Int J Epidemiol. 2017;46(2):495–504.

[58] Murphy N, Jenab M, Gunter MJ. Adiposity and gastrointestinal cancers: epidemiology, mechanisms and future directions. Nat Rev Gastroenterol Hepatol. 2018;15(11):659–670.

[59] Bhaskaran K, Douglas I, Forbes H, dos-Santos-Silva I, Leon DA, Smeeth L. Body-mass index and risk of 22 specific cancers: a population-based cohort study. Lancet. 2014;384(9945):755–765.

[60] Papadimitriou K, Mentzelou M, Papadopoulou S, Antasouras G, Deligiannidou GE, Alexatou O, et al. Childhood obesity and overweight are associated with higher risk of depression and anxiety: A cross-sectional study in children aged 6–9 years. Life (Basel). 2025;15:968. doi:10.3390/life15060968

[61] Calcaterra V, Rossi V, Magenes VC, Baldassarre P, Grazi R, Loiodice M, et al. Dietary habits, depression and obesity: an intricate relationship to explore in pediatric preventive strategies. Front Pediatr. 2024;12:1368283. doi:10.3389/fped.2024.1368283

[62] Tinanoff N, Chi DL, Luu M, Chu F. A scoping review of epidemiologic risk factors for pediatric obesity: Implications for future childhood obesity and dental caries prevention research. J Public Health Dent. 2017;77(Suppl 1):S8–S31. doi:10.1111/jphd.12221

[63] Mihalopoulos N, Spigarelli MG. Comanagement of pediatric depression and obesity: A clear need for evidence. Clin Ther.2015;37(9):1933–1937. doi:10.1016/j.clinthera.2015.08.009

[64] Chen Y, Zhang J, Yuan L, Hu HH, Li T, Zhao Y, et al. Obesity and risk of depressive disorder in children and adolescents: A meta-analysis of observational studies. Child Care Health Dev. 2024;50(2):e13237. doi:10.1111/cch.13237

[65] Quek YH, Tam WWS, Zhang MWB, Ho RCM. Exploring the association between childhood and adolescent obesity and depression: a meta-analysis. Obes Rev. 2017;18(7):742–754. doi:10.1111/obr.12535

[66] Yu GCF, Yip K, Wong WHS, See QW. Adolescents with severe obesity had an increased risk of reporting symptoms that indicated they had major depression. Acta Paediatr. 2025;114:2603–2611. doi:10.1111/apa.70147

[67] Marmorstein NR, Iacono WG, Legrand L. Obesity and depression in adolescence and beyond: Reciprocal risks. Int J Obes (Lond). 2014;38(7):906–911. doi:10.1038/ijo.2014.19

[68] Faith MS, Butryn M, Wadden TA, Fabricatore A, Nguyen AM, Heymsfield SB. Evidence for prospective associations among depression and obesity in population-based studies. Obes Rev. 2011;12(5):e438–e453. doi:10.1111/j.1467-789X.2010.00843.x

[69] Jebeile H, Gow ML, Baur LA, Garnett SP, Paxton SJ, Lister NB. Association of pediatric obesity treatment, including a dietary component, with change in depression and anxiety: A systematic review and meta-analysis. JAMA Pediatr.2019;173(11):e192841. doi:10.1001/jamapediatrics.2019.2841

[70] Expert Panel on Integrated Guidelines for Cardiovascular Health and Risk Reduction in Children and Adolescents; National Heart, Lung, and Blood Institute. Expert panel on integrated guidelines for cardiovascular health and risk reduction in children and adolescents: summary report. Pediatrics. 2011 Dec;128 Suppl 5(Suppl 5):S213-56. doi: 10.1542/peds.2009-2107C. Epub 2011 Nov 14. PMID: 22084329; PMCID: PMC4536582.

[71] https://www.uptodate.com/contents

[72] Society for Adolescent Health and Medicine. Preventing and Treating Adolescent Obesity: A Position Paper of the Society for Adolescent Health and Medicine. J Adolesc Health. 2016 Nov;59(5):602-606. doi: 10.1016/j.jadohealth.2016.08.020. PMID: 27772662; PMCID: PMC5147420.

[73] Pont SJ, Puhl R, Cook SR, Slusser W; SECTION ON OBESITY; OBESITY SOCIETY. Stigma Experienced by Children and Adolescents With Obesity. Pediatrics. 2017 Dec;140(6):e20173034. doi: 10.1542/peds.2017-3034. Epub 2017 Nov 20. PMID: 29158228.

[74] Hampl SE, Hassink SG, Skinner AC, Armstrong SC, Barlow SE, Bolling CF, Avila Edwards KC, Eneli I, Hamre R, Joseph MM, Lunsford D, Mendonca E, Michalsky MP, Mirza N, Ochoa ER, Sharifi M, Staiano AE, Weedn AE, Flinn SK, Lindros J, Okechukwu K. Executive Summary: Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Treatment of Children and Adolescents With Obesity. Pediatrics. 2023 Feb 1;151(2):e2022060641. doi: 10.1542/peds.2022-060641. PMID: 36622135.

[75] Ross MM, Kolbash S, Cohen GM, Skelton JA. Multidisciplinary treatment of pediatric obesity: nutrition evaluation and management. Nutr Clin Pract. 2010 Aug;25(4):327-34. doi: 10.1177/0884533610373771. PMID: 20702836; PMCID: PMC3977477.